În 9 octombrie 2026, Muzeul Municipal Dej și Comunitatea Evreilor din Dej readuc în atenția publicului una dintre cele mai dureroase pagini ale istoriei locale. Prin mărturii, documente și o vizită la Sinagoga din Dej, evenimentul dedicat comemorării Victimelor Holocaustului vorbește nu doar despre tragedia anului 1944, ci și despre o comunitate care, timp de generații, a fost parte din viața economică, socială, culturală și religioasă a orașului.
Muzeul Municipal Dej în colaborare cu Comunitatea Evreilor Dej, organizează vineri, 9 octombrie 2026, o manifestare dedicată memoriei victimelor Holocaustului.
Data are o semnificație aparte. În România, 9 octombrie este Ziua Națională de Comemorare a Holocaustului, fiind legată de începutul, în octombrie 1941, al deportărilor în masă ale evreilor din Bucovina către Transnistria.
Pentru Dej, comemorarea are însă și o dimensiune profund locală. În primăvara anului 1944, orașul a devenit centrul uneia dintre cele mai dramatice operațiuni de ghetoizare și deportare din Transilvania de Nord.
O comunitate importantă în istoria Dejului
Prezența evreiască în zona Dejului are o istorie mult mai veche decât tragedia Holocaustului. Stabilirea evreilor în oraș a fost mult timp interzisă, iar dezvoltarea comunității a devenit posibilă abia în secolul al XIX-lea, odată cu eliminarea treptată a acestor interdicții.
În 1857 în Dej erau înregistrați 122 de evrei. Comunitatea a crescut rapid: în 1890 a ajuns la 1.114 membri, iar recensământul din 1930 consemna 3.360 de evrei, aceștia reprezentând 22,2% din populația orașului. În 1941, numărul lor era deja de 3.719. Dejul devenise astfel unul dintre importantele centre ale vieții evreiești din Transilvania.
Comunitatea se bucura de școli, organizații de caritate, asociații culturale și religioase, o tipografie ebraică, case de rugăciune și instituții de învățământ religios. Școala elementară evreiască, deschisă în 1891, a funcționat până în 1944. Prima yeshiva a fost înființată în 1862, iar înaintea celui de-Al Doilea Război Mondial în Dej funcționau mai multe asemenea instituții, alături de școli religioase pentru copii.
În anii 1930, evreii dejeni erau prezenți într-o gamă largă de profesii. Surse istorice menționează comercianți, meșteșugari, profesori, medici, avocați, ingineri, farmaciști, funcționari și industriași. Comunitatea dispunea și de un club cultural cu bibliotecă, iar orașul avea încă din 1894, după cum s-a menționat deja, o tipografie ebraică.
Viața religioasă a fost strâns legată timp de mai multe generații de familia de rabini Paneth. De altfel, actuala Sinagogă din Dej a fost construită între 1907 și 1909, cu sprijinul comunității evreiești, și putea primi aproximativ 900 de persoane.
Anul 1940 schimbă destinul comunității
La 30 august 1940, prin Dictatul de la Viena, Transilvania de Nord, inclusiv Dejul, intră sub administrație maghiară. Teritoriul avea în acel moment o populație evreiască de aproximativ 146.000 de persoane.
Este momentul în care evreii dejeni intră sub incidența legislației antievreiești din Ungaria. Bărbați din comunitate au fost trimiși în detașamente de muncă forțată, iar persecuția a precedat cu câțiva ani deportările din 1944. O sursă germană dedicată memoriei Holocaustului consemnează, bunăoară, deportarea în 1941 a unor familii evreiești din Dej către Kamianets-Podilskyi și mobilizarea, în 1942, a unor bărbați în serviciul de muncă al armatei ungare.
Momentul decisiv a venit după 19 martie 1944, când Germania nazistă intră în Ungaria. În numai câteva săptămâni, autoritățile germane și ungare au organizat ghetoizarea și apoi deportarea populației evreiești. Procesul a fost extrem de rapid: în întreaga Ungarie și în teritoriile aflate atunci sub administrația sa, inclusiv Transilvania de Nord, aproximativ 437.000 de evrei au fost deportați între 15 mai și 9 iulie 1944, cei mai mulți către Auschwitz-Birkenau.
Pădurea Bungăr – ghetoul de lângă Dej
La Dej, ghetoizarea populației evreiești a început la începutul lunii mai 1944. Locul ales de autoritățile locale a fost pădurea Bungăr, aflată chiar la ieșirea din oraș către Cluj-Napoca. Aici au fost aduși atât evreii din Dej, cât și mii de oameni din localitățile din împrejurimi.
Surse istorice indică aproximativ 3.700 de evrei din Dej și alte circa 4.000 de persoane aduse din localitățile învecinate. Raportul dedicat istoriei Holocaustului din România estimează că în ghetoul de la Dej au ajuns, în momentul de maximă aglomerare, aproximativ 7.800 de oameni și îl descrie drept unul dintre cele mai „grele” ghetouri din Transilvania de Nord.
Cartea memorială a comunității din Dej, Volt egyszer egy Dés… Dés, Bethlen, Magyarlápos, Retteg, Nagyilonda és környéke, publicată la Tel Aviv în 1969-1970 de Zoltan Singer, păstrează mărturii cutremurătoare despre acele zile.
Potrivit mărturiilor, deplasarea evreilor din oraș spre Bungăr s-a făcut în principal în zilele de 3, 4 și 5 mai 1944. Oamenii, inclusiv copii și vârstnici, au fost obligați să meargă spre pădure sub pază, purtând steaua galbenă și având asupra lor puținele lucruri pe care reușiseră să le ia. Pădurea Bungăr nu era pregătită pentru a adăposti mii de oameni.
Nu existau locuințe propriu-zise, iar la început lipseau apa suficientă, spațiile sanitare și condițiile elementare pentru îngrijirea bolnavilor. Mulți oameni au fost nevoiți să improvizeze adăposturi din pături, cearșafuri, crengi și scânduri. Zona a fost de asemenea împrejmuită cu sârmă ghimpată. Apa era adusă în cantități insuficiente, iar mărturiile supraviețuitorilor descriu foametea, umilințele și violența exercitate asupra celor închiși acolo.
Documentele păstrează astăzi inclusiv identitățile a mii dintre cei care au trecut prin această experiență. O bază de date realizată pe baza fondului istoricului Randolph L. Braham, aflat la United States Holocaust Memorial Museum, cuprinde 3.256 de evrei din Dej înregistrați înaintea ghetoizării, organizați după stradă, numărul casei și familie. Dincolo de cifre, apar astfel nume de copii, părinți, profesii și gospodării-imaginea unei comunități reale care trăia pe străzile orașului.
Trei trenuri către Auschwitz
La sfârșitul lunii mai a început lichidarea ghetoului. Datele păstrate de Comandamentul Feroviar de la Kassa/Kosice și incluse în Raportul Final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România consemnează trei transporturi ce au pornit din Dej spre Auschwitz-Birkenau:
28 mai 1944 – 3.150 de persoane;
6 iunie 1944 – 3.160 de persoane;
8 iunie 1944 – 1.364 de persoane.
În total, 7.674 de evrei au fost deportați din ghetoul de la Dej în aceste trei transporturi. Cei mai mulți au fost trimiși la Auschwitz-Birkenau într-un moment în care complexul de exterminare funcționa la capacitate maximă.
În primăvara și vara anului 1944, aproximativ 420.000 de evrei deportați din Ungaria și teritoriile aflate atunci sub administrație ungară au ajuns la Auschwitz; majoritatea celor care nu au fost selectați pentru muncă forțată au fost uciși imediat după sosire. Comunitatea evreiască a Dejului de dinainte de război a fost astfel aproape distrusă.
Sinagoga – de la centrul unei comunități la loc al memoriei
După război, supraviețuitorii au încercat să refacă viața comunității. În 1947, populația evreiască din Dej a ajuns din nou la aproximativ o mie de persoane, prin întoarcerea supraviețuitorilor și stabilirea în oraș a unor evrei proveniți din alte localități. În deceniile următoare, numărul lor a scăzut puternic, în special prin emigrare. Memoria celor deportați a început însă să fie păstrată foarte devreme.
La 4 iunie 1947, în fața Sinagogii din Dej, a fost inaugurat un monument dedicat victimelor Holocaustului, realizat de sculptorul Izsák Márton. Documentarea internațională a monumentelor Holocaustului îl include printre memorialele timpurii ridicate în Europa după război.
Astăzi, Sinagoga nu este doar mărturia arhitecturală a unei comunități cândva numeroase, ci și unul dintre cele mai importante locuri ale memoriei istorice din Dej.
9 octombrie 2026 – istoria spusă generațiilor de astăzi
Evenimentul organizat de Muzeul Municipal Dej și Comunitatea Evreilor Dej urmărește să transforme aceste date istorice în memorie vie.
Programul va începe vineri, 9 octombrie 2026, la ora 11:00, în Sala Multimedia a Muzeului Municipal Dej, str. 1 Mai nr. 3. Până la ora 12:00 vor fi prezentate evenimentele petrecute în timpul Holocaustului, alături de mărturii despre experiențele celor care au trăit acea perioadă în zona Dejului.
Între 12:30 și 14:00, Sinagoga din Dej își va deschide porțile pentru vizitatori, oferind publicului posibilitatea de a intra într-un spațiu care păstrează încă urmele unei comunități esențiale pentru istoria orașului.
Sala Multimedia a muzeului dispune de 47 de locuri, iar persoanele interesate sunt rugate să își anunțe participarea la numărul 0740 186 801, de luni până vineri, între orele 09:00 și 15:00.
Prezentarea din cadrul muzeului se adresează claselor de liceu. Având în vedere caracterul sensibil al mărturiilor și al informațiilor prezentate, aceasta nu este recomandată elevilor din ciclul gimnazial.
Intrarea este gratuită.
Comemorarea Holocaustului nu înseamnă doar întoarcerea către un trecut îndepărtat. Pentru Dej, ea înseamnă recuperarea unei părți din propria istorie: a oamenilor care au locuit aici, au avut familii, magazine, ateliere și profesii, au învățat, s-au rugat și au contribuit la viața orașului înainte ca aproape întreaga lor lume să fie distrusă în 1944.
A cunoaște această istorie înseamnă a reda cifrelor nume și chipuri și a păstra memoria celor care nu s-au mai întors.
