Rezoluția Unirii unul dintre documentele naționale cele mai valoroase stă la loc de cinste în expoziția permanentă a Muzeului Municipal Dej. Documentul a aparținut lui Ștefan Cicio-Pop, președintele Consiliului Național Român Central, născut în apropiere de Dej, în satul Șigău.
Acest exemplar al Rezoluției a fost donat muzeului dejean de către urmași din familia lui Ștefan Cicio-Pop. Din punct de vedere arhivistic documentul expus la muzeul dejean este identic cu originalul, deoarece la momentul 1 decembrie 1918 au fost elaborate probabil mai multe exemplare. Prin acest act cei 1228 de delegați aleși democratic și posesori de credenționale au ,,decretat” Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu Regatul României.
Rezoluția de unire, adoptată la 1 Decembrie 1918, cuprinde în sinteză următoarele idei: I. „Adunarea Națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească“ decretează unirea acestor români și a teritoriilor locuite de dânșii cu România. II. Se rezervă teritoriilor sus indicate autonomie provizorie, până la întrunirea adunării constituante. III. Se emit principiile fundamentale de alcătuire a noului stat român. IV. Se cere congresului de pace să asigure dreptatea și libertatea tuturor națiunilor mari și mici și să elimine războiul din raporturile internaționale. V. Se adresează un salut „fraților din Bucovina“, care se uniseră cu trei zile înainte cu România. VI. Sunt salutate națiunile eliberate din jugul austro-ungar. VII. Se cinstește memoria eroilor români sacrificați pentru libertatea și unitatea națiunii române. VIII. Se mulțumește Puterilor Aliate (Antantei) pentru că au scăpat civilizația din „ghearele barbariei“. IX. Se decide înființarea Marelui Sfat Național Român, ca reprezentant al „națiunii române din Transilvania, Banat și Țara Ungurească“.
Pornind de la aceste concepte, în ziua de 1 decembrie 1918, după discursul lui Ștefan Cicio-Pop, Ioan Suciu i-a declarat verificați pe toți cei 1.228 de delegați și s-a trecut la constituirea Adunării Naționale. Au fost numiți președinți: Gheorghe Pop de Băsești, episcopul ortodox de la Arad – Ioan Ignatie Papp și episcopul greco-catolic de la Oradea – Demetriu Radu. Vicepreședinți au fost numiți: Teodor Mihali, Ștefan Cicio-Pop și Ioan Flueraș. Odată constituită Adunarea Națională, Vasile Goldiș a citit Rezoluția în fața adunării și documentul a fost votat în unanimitate. Marea Adunare de la Alba Iulia a ales instituțiile de conducere ale Transilvaniei: Marele Sfat Naţional Român, având rol legislativ (până la convocarea viitoarei Adunări Constituante a României) și un organism executiv numit Consiliul Dirigent, condus de Iuliu Maniu.
O delegație, din care mai făceau parte Vasile Goldiș, Alexandru Vaida-Voevod, Miron Cristea și Iuliu Hossu, a plecat la Bucureşti pentru a prezenta regelui şi guvernului României, Rezoluția votată la Alba Iulia, cel mai important act al unirii Transilvaniei cu România.
Orașul Dej și Marea Unire
Orașul Dej, în toamna anului 1918, a fost unul dintre centrele cele mai importante ale mişcării unioniste românești prin activitatea desfăşurată de către Teodor Mihali, Alexandru Vaida Voevod, Ştefan Cicio-Pop și alți fruntaşi. În acest context Alexandru Vaida Voevod, născut în apropiere de Dej (satul Olpret/Bobâlna), şi-a asumat prezentarea Declaraţiei de autodeterminare a naţiunii române în Parlamentul de la Budapesta în 18 octombrie 1918.
Din casa lui Teodor Mihali din Dej au plecat emisari peste Carpați pentru a lua legătura cu Casa Regală, cu guvernul României şi cu marii oameni politici ai momentului. Tot în această casă au sosit mesaje de încurajare şi sfaturi din Regatul României pentru a duce la bun sfârșit opera de edificare a statului național unitar român. Oraşul Dej şi comitatul Solnoc-Dăbâca au fost reprezentate la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia cu o delegaţie impresionantă formată din 68 de delegaţi aleşi din comitat şi 11 delegaţi aleşi din oraşul Dej.
În oraşul Dej vestea unirii de la Alba Iulia a fost sărbătorită cu mare bucurie. Garda Națională Română a intrat în biserica greco-catolică cu drapelul tricolor, acesta fiind sfinţit de preotul George Mânzat. După acest moment românii din oraș şi împrejurimi s-a adunat în Piaţa centrală a orașului unde au fost organizate alte ceremonii.
Prin legiferarea unirii Transilvaniei cu România în a doua parte a lunii decembrie 1918 se legitima, din punct de vedere juridic, acest act istoric. Noua realitate politică a fost recunoscută şi din punctul de vedere al dreptului internațional în timpul Conferinței de Pace de la Paris din anii 1919-1920.
Constantin Albinetz
