Muzeul municipal, un punct cultural de referinţă în inima oraşului Dej, conservă şi expune vizitatorilor bogăţia şi diversitatea patrimoniului istoric, arheologic, ştiinţific şi artistic pe care îl deţine, etalând bogate şi diverse colecţii, de la artefacte istorice, lucrări de artă sau exponate etnografice până la instrumente ştiinţifice şi tehnice. De-a lungul timpului, fondul muzeal s-a extins şi a devenit un martor tăcut al unor momente definitorii în istoria locală şi regională. Ca arie geografică, acesta acoperă nordul judeţului Cluj şi zonele învecinate din Sălaj şi Bistriţa-Năsăud. Deosebită din punct de vedere natural şi istoric, această regiune a fost locuită din epoci preistorice, prezenţa celor trei Someşuri cu afluenţii lor oferind facile rute de transport şi comerţ, terenuri fertile propice agriculturii, iar bogăţia de minereuri (sare) şi materiale de construcţii (calcar, lemn) au crescut interesul pentru locuiri stabile, luând naştere aşezări complexe ce vor avea un rol semnificativ în dezvoltarea Transilvaniei.
La sfârşitul Pleistocenului, aproximativ acum 300.000 ani, în Africa, îşi făcea apariţia Homo sapiens, specia umană modernă ce a supravieţuit până în prezent şi care, prin migraţii succesive petrecute undeva între 100.000 – 70.000 î.Hr., a ajuns pe celelalte continente. La începutul Holocenului (circa 11.700 î.Hr.), el a făcut tranziţia de la modul de viaţă vânător-culegător la cel agricol şi sedentar caracteristic neoliticului. Mici triburi se aflau în căutare de zone care să combine avantajele defensiv naturale necesare supravieţuirii cu condiţiile propice practicării agriculturii şi cu diversitatea resurselor naturale, iar în lunca Someşului şi pe formele de teren înalte, pe dealurile şi colinele care înconjoară bazinul depresionar al Dejului, comunităţile neolitice au găsit protecţie naturală, sol fertil, apă potabilă, păduri şi numeroase specii de floră şi faună, un mediu favorabil dezvoltării de aşezări permanente. Începând din secolul al XIX-lea şi până în anii din urmă, arheologi pasionaţi au întreprins cercetări în această zonă şi au adus dovezi ale unor locuiri preistorice la Dej şi în localităţile învecinate. Astfel, de la Pintic provin o serie de descoperiri neolitice şi din epoca bronzului, de la Ocna Dejului[1] – eneolitice şi, de asemenea, din epoca bronzului[2], iar din diferite puncte ale oraşului au fost aduse la lumină vestigii de aceeaşi vechime. Astfel, pe Dealul Czicz (Cziczhegy), din suburbia Viile Dejului, au fost identificate urmele unor vechi aşezări din mileniul VI î.Hr.[3], eneolitice şi din epoca bronzului, pe Dealul Sfântu Petru şi în zona Pădurii Bungăr – urme ale unor aşezări aparţinând comunităţilor neolitice târzii ale grupul Iclod faza a II-a (anterior mijlocului mileniului V î.Hr.), posibil contemporane[4], pe Dealul Rozelor (Rózsahegy) – o aşezare fortificată hallstattiană (HaB₂-HaC, a doua jumătate a secolului al IX-lea î.Hr. – secolul al VII-lea î.Hr.), pe platoul Dealului Bela (Bélahegy)[5] a fost identificată o necropolă formată din opt tumuli aliniaţi pe două rânduri, anume un loc de înhumare atribuit unei persoane importante, precum un conducător, un războinic sau un membru al elitei sociale, iar în zona Pieţei Agroalimentare – trei momente de locuire: o aşezare de la sfârşitul etapei C (după cronologia propusă de N. Boroffka) a culturii Wietenberg (nu cu mult înainte de mijlocul secolului al XV-lea î.Hr.), o aşezare hallstattiană de scurtă durată, contemporană cu cea de pe Dealul Rozelor (HaB₂–HaC, a doua jumătate a secolului al IX-lea î.Hr. – secolul al VII-lea î.Hr.) şi una postromană[6]. La vest de oraş, s-au găsit piloni ai podului peste Someş, parte a drumului roman ce trecea prin Dej, pe sub „Dealul Rozelor”, şi care se ramifica spre graniţa nordică a Daciei Porolissensis, făcând legătura între Napoca şi castrul Samum de la Căşeiu situat pe linia de apărare Porolissum – Tihău – Căşeiu – Ilişua. Între multele mărturii ale prezenţei romane în zonă amintim descoperirea, prin anii ’70 ai secolului trecut, a unei conducte de aducţiune a apei ce cobora din Dealul Sfântu Petru spre actualul centru al oraşului, exploatarea „salinelor romane” de la Ocna Dejului, identificarea, la vest de Pintic, a unei proprietăţi rurale, probabil o villa rustica, a unui altar funerar şi a unor fragmente de ceramică provincială, la confluenţa Someşului Mare cu Someşul Mic fiind posibil să fi fost ridicată chiar o staţiune militară sau civilă romană, însă dovezile nu sunt suficiente în acest sens[7]. Localităţile învecinate – satele Buza (comuna Buza), Şigău şi Codor (comuna Jichişu de Jos), Nireş (comuna Mica), Unguraş (comuna Unguraş) şi altele[8] – au scos şi ele la lumină interesante mărturii preistorice de tip aşezări sau artefacte descoperite izolat. În prima din cele cinci săli situate la etajul clădirii care adăposteşte în prezent Muzeul Municipal Dej, expoziţia permanentă îşi etalează colecţiile de ştiinţele naturii – paleontologie şi de arheologie, prezentând loturi de piese litice, osteologice, din lut şi metale (cupru, bronz), diverse artefacte ce provin din săpături arheologice, cercetări de suprafaţă sau descoperiri întâmplătoare, acoperind totodată un foarte larg orizont cronologic. În rândurile de mai jos, vom prezenta, în succesiune temporală, câteva din cele mai ilustrative obiecte de patrimoniu, mărturii materiale din timpuri străvechi, unele dintre ele fiind piese inedite, iar altele făcând deja obiectul unor cercetări mai amănunţite.
[1]Pintic şi Ocna Dejului sunt localităţi componente ale municipiului Dej, judeţul Cluj.
[2]REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL ROMÂNIEI – Arhiva Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” (cimec.ro)
[3]Gh. Lazarovici admite existenţa la Dej a unei aşezări de tip Starčevo-Criş, de pe Dealul Czicz provenind un astfel de fragment ceramic atribuit fazei a IV A a acestei culturi (5500 – 5250 î.Hr.). LAZAROVICI, Gh., Sincronisme etno-culturale în neoliticul timpuriu din Sălaj şi din vestul României (Etnisch-kulturelle Synchronismen in der Frühjungsteinzeit aus Sălaj und aus dem Westen Rumäniens) în ActaMP, nr. IX, Zalău, 1985, p. 69.
[4] Aşezarea neolitică din Pădurea Bungăr, situată la sud-est de oraş, a fost descoperită în anul 1981. A se vedea Crişan, I. H.; Bărbulescu, M.; Chirilă, E.; Vasiliev, V.; Winkler, I., Repertoriul arheologic al județului Cluj, Muzeul de Istorie al Transilvaniei, Biblioteca Musei Napocensis V, Cluj-Napoca, 1992, 181.
[6]Gogâltan, Florin, Locuirile din „Piaţa Alimentară”, din preistorie până în evul mediu, în Isac, Dan (coord.), Contribuţii arheologice la istoria oraşului Dej, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2008, p. 48, p. 52.
